M-am uitat pe preturile de la Sanador…..inca stau in picioare….pentru ca m-am programat saptamana viitoare la dentist, si mi-am adus aminte de ce am amanat pana acum acest demers. Pretul !!!!! si este vorba de o prietena buna, care imi face si discount pe baza unei relatii reciproc avantajoase. De ce m-am programat ? Pentru ca, desi imi este prietena, desi lucreaza numai contra cost, respect faptul ca nu trebuie sa ii dereglez programul, pentru ca asa imi convine mie, si pentru ca este foarte aglomerata. Lucreaza foarte bine, dar nu are numai clienti bogati. I-am vazut de nenumarate ori, cand ma duceam la tratament, si trebuia sa mai astept, desi eram programata. Nivelul social, de asemenea nu era foarte inalt, iar eu asteptam civilizat, sa-mi vina randul, pentru ca asa este civilizat. N-am auzit niciodata urlete pe hol, pretentii solicitate in gura mare spre deliciul pacientilor in asteptare, usi trantite nervos, si nici usa ei nu era deschisa din cinci in cinci minute…doar pentru o intrebare….Nu are nici secretara, nici receptionera, este un cabinet bine dotat, care ii usureaza munca, dar nu luxos si pretentios.
Intotdeauna am admirat calmul cu care lucreaza, si am incercat sa inteleg de ce nu pot sa lucrez si eu asa. Cred ca am inceput sa realizez, in sfarsit, ca singurul vinovat sint eu insami. Cum ar putea sa-mi pretuiasca munca la adevarata valoare un pacient fara prea multa inclinatie catre filozofie sau politica economica, daca eu nu stiu sa-mi apreciez singura valoarea….Atunci cand la inceput de reforma sanitara, intelegind doar ca voi castiga cat mai mult din numarul cat mai mare de pacienti de pe lista, nu mi-am pus niciodata problema caracterului pacientilor….sau a educatiei….Adunam pe lista pacient dupa pacient, mandra de atractia pe care o am, confundind alegerea aleatorie sau premeditata a pacientului, cu o matura optiune, apropo de calitatea mea profesionala. Mare greseala…..motivele optiunii lor erau departe de imaginatia mea idealista, si mai aproape de necesitatile lor imediate: locuiau in apropiere, se cunosteau cu neamurile sotului, nu-i suportau pe alti colegi, erau prieteni sau cunostinte, si cunostinte sau prieteni ai acestora….Foarte putini dintre ei apreciau inaltele mele cunostinte medicale, sau caracterul meu inclinat spre generozitate si altruism. Lipsa prejudecatilor despre culoarea sau apartenenta pacientilor mei ,i-a atras pe lista de pacienti mute familii, clanuri intregi de nationalitati conlocuitoare.
Daca parerea mea despre privatizarea medicinei generale, devenita de familie, insemna un avant al dezvoltarii mele profesionale, bazata pe dotarea corespunzatoare si creatoare de profit, daca deja ma visam aplecata asupra rezolvarii unor cazuri complicate, printr-o colaborare perfecta cu colegii de alte specialitati, realitatea avea sa ma trezeasca curind , cu brutalitate, din visele mele inspirate din filmele tv. Influentati de o politica sanitara centrata numai pe drepturi, aducatoare de voturi, pacientii au invatat foarte repede ca nu exista obligatii pentru ei, ca asigurarea de sanatate, simbolica la un anumit nivel, le da un statut de stapani, ca au dreptul sa ceara, sa pretinda, sa tipe, sa refuze un dialog, sa nu mai respecte, pentru ca accesul la medicul de familie este gratis…Cine a mai auzit de programare la medicul de familie ? Medicul de familie inseamna sa vina doctorul sa ma consulte acasa, ca eu n-am timp sa ma duc acolo….S-a terminat programul ? pai atunci eu ce fac, ca sint asigurat, si trebuie sa ma vada, ca am dreptul ! Cam asa decurgea schimbul de idei si educatia medicala pe care o aveam la un moment dat cu pacientii mei dragi….Nu a trebuit sa treaca mult timp ca si nationalitatile conlocuitoare sa inteleaga ca au mai multe drepturi ca minoritari , asa ca lipsa mea de resentimente s-a transformat intr-o ciudata atitudine de respingere, spontana si reflexa, deoarece, dupa ce imi consumau toate degetele oferite, deja clanurile aveau pretentii la toata mana, chiar ambele maini, si mai mult de atat…..Si astfel am aflat ca discriminez….
Dotarea pe care mi-o dorisem atata timp, diversificarea servicilor pe care puteam sa le ofer, spre binele clientilor, dar nedecontata de sistemul de asigurari la nivelul meu, incepuse sa se perimeze moral, deoarece ideea de a contribui cu bani la o asemenea consultatie li se parea pacientilor un abuz, ca doar eram medic de familie, nu ?
Daca pentru oamenii simplii reactia aceasta era oarecum normala, in schimb pe colegii mei de alta specialitate nu i-am inteles. De ce vedeau in medicina de familie un subaltern cu pretentii exagerate, de ce nu se mai simteau colegi, de ce aruncau in “gradina mea” tot ce nu le placea lor, de ce considerau ca sint un fel de secretara, cu program non-stop ?
Sistemul birocratic, impunerea unor contracte monopoliste de catre stat, inventind mereu noi obligatii pentru medicul de familie, mentinindu-l ca o rezerva de servicii ieftine, pentru a ascunde saracia sistemului si scurgerile de bani in alte zone de interes, dispretul visceral al colegilor ajunsi in pozitii cheie in sistemul de sanatate, popularizarea cu frenezie a drepturilor poporului, si trecerea sub tacere a obligatiilor acestuia, lipsa unei adevarate educatii pentru sanatate, n-au facut decat sa adanceasca prapastia – prapastia dintre medicina de familie si restul medicilor, prapastia dintre pacienti si mf, prapastia dintre autoritati si mf, prapastia dintre insusi mf din sistem. Capul plecat, umilinta asumata, lipsa de autorespect, blazarea, intepenirea intr-o inertie profesionala, dorinta de a castiga mai mult dar fara scrupule si constiinta, toate acestea au devenit metodele ideale de a supravietui ca medic de familie, parca intiparindu-se in codul genetic al acestei specialitati.
Sa fie vorba de un destin fatalist sau de mostenirea unei mentalitati, specifica celor lipsiti de curaj, de a trece prin viata cu cat mai putine riscuri, cu cat mai putine pierderi ?
Ei bine, eu m-am saturat ! M-am saturat sa fiu subiect de experimente, sa inceapa din patru in patru ani o noua reforma sanitara cu mine ! M-am saturat sa servesc patria si poporul din care eu numai fac parte decat ca servitor !
M-am programat la dentist. Mi-am rezervat deja ziua, ora, si mi-am pus si bani deoparte….Pana atunci, mai iau un algocalmin, de la farmacia de alaturi, proprietatea unei colege mai vechi de scoala….As fi vrut sa-i povestesc ce revelatie am avut, impinsa de o masea neglijata si de vesnica amanare a includerii ei in planurile mele financiare….Ei bine, ii voi povesti poate dupa ce-mi dispare entuziasmul revolutionar, pentru ca deocamdata este plecata cu noua ei masina, o masina de teren absolut necesara pentru asfaltul orasului, intr-o calatorie scurta, de “shoping”, la Viena, ca este perioada de reduceri….Este o perioada de criza economica, asa ca colega mea de scoala s-a orientat….A plecat impreuna cu alta veche colega de-a noastra, medic de medicina interna …..De ce nu m-au intrebat si pe mine daca vreau sa merg cu ele ? Probabil stiau ca mi-am facut programare pentru dentist saptamana viitoare….
Epilog
Este oportuna introducerea coplatii in medicina de familie ? Care ar putea fi nivelul acestei coplati ? Cum ar putea fi justificata valoarea acestei coplati ?
