din patru in patru ani

Din patru in patru ani,  tavalugul politic trece implacabil peste tot ceea ce construieste o legislatura. Este oare destinul sisific al romanilor, ca inconstanta si schimbarile de macaz politic sa bulverseze drumul spre celebra “luminita de la capatul tunelului”? Tot mai departe de acest target, care ramane in folclorul poporului roman ca o speranta de mai bine, fara descrieri punctuale a ceea ce inseamna acest “mai bine”, tot mai departe de dezvoltarea unei adevarate constiinte despre responsabilitate si onestitate a oamenilor politici, din patru in patru ani,  alesi in urma unei majoritati din ce in ce mai putin majoritara, oamenii politici isi freaca mainile cu satisfactie, bucurosi ca au ajuns in capul mesei cu bucate….Meniul insa este mereu schimbat, in functie de dieta mesenilor; ceea ce ramane constant, fiind doar senzatia de foame si insatisfactie a cetatenilor romani,si  este speculat de fiecare data, ca o boala cronica, indusa de predecesori si “greaua mostenire”.

Anul acesta, care a inceput fatidic, cu presentimentul general ca nu va fi un an usor, este marcat de o criza economica mondiala, dar si de o criza morala, o lipsa de modele sau de eroi nationali, cel putin pentru romani. Bajbaind prin masuri legislative, intr-o ciudata alianta de ideologii contrare, care de care mai ciudata si mai antipopulara, santajati de propriile promisiuni electorale fara acoperire, oamenii politici au identificat macar categoriile profesionale ce pot deveni tinte preferate ale nemultumirii poporului. Si este vorba de un popor needucat, sau mai bin zis educat de televizor si de ziare, de zvonurile de la coltul strazii, indiferent fata de o adevarata scara a valorilor, dar frustrat de saracie, ambitii nerealizate, si de un viitor nesigur. “Taiatul in carnea vie” a unor modele pentru societate, invidiate pentru reusita profesionala desi poate admirate in secret, a devenit firul rosu ce conduce o politica actuala, cu iz social….Se arunca in groapa cu lei medici, profesori, functionari publici si tot ce poate produce o mica bucurie, specifica romanilor (si poate nu numai lor), bazata pe teoria celebra a “mortii caprei vecinului”. Astfel, incitind la ura si violenta, chiar si verbala, diriguitorii de tip “nou” abat atentia de la incapacitatea lor de a respecta niste promisiuni aberante, de la lipsa lor de cultura politica, de la lacunele pe care le au intr-un management adevarat si de calitate intr-o situatie de criza.

Tavalugul prinde in drumul lui tot ceea ce ar trebui sa fie de fapt solutia unei iesiri din criza. Omorind elitele, asmutindu-le unele catre altele, si pe cetateni impotriva tuturor, se pierde de fapt esenta unei societati normale, si curba “in ac de par” propusa de guvern, intoarce Romania de la integrarea in lumea civilizata, o intoarce spre niste ani pe care cei mai tineri romani nu o cunosc, iar cei in varsta o regreta numai prin siguranta “zilei de maine”. Dispare concurenta, adevaratul promotor al dezvoltarii unei societati, dispare “liberul arbitru” si instaureaza decizia unica, cu drept de “viata si de moarte” asupra unor profesiuni liberale, vazuta ca prea liberala in contextul in care puterea trebuie sa fie intr-o singura mana, care sa ascunda cu usurinta tot cea ce ii ameninta stabilitatea, tot ceea ce nu functioneaza de fapt prin lipsa de indemanare.

Astfel, medicii de familie devin o victima sigura a sistemului. Independenta lor, piatra de temelie si punctul de plecare in insanatosirea unui sistem sanitar bolnav “cronic”, devine o cauza de fapt a acestei boli. De aceea, educatia sanitara a populatiei, niciodata pusa “pe tapet” ca o problema grava si reala, lipsurile materiale, precum si exacerbarea mediatica a drepturilor pacientilor, toate acestea sunt trecute cu vederea, sau omise intentionat, in schimb medicul de familie este negustorul veros de “capete umane”, este “lenesul sistemului”, este vinovatul numarul 1 pentru starea de boala a populatiei.  Dupa un inceput timid, dar curajos, de incurajare a medicinei de familie, pentru a isi implini cu adevarat destinul de “mentinator de sanatate populara”, un inceput cu efecte pe timp lung si presupunind o investitie de durata, tavalugul amintit mai sus devine implacabil pentru aceasta categorie profesionala. Cu scuza opiniei publice, medicul de familie este de dorit sa fie readus la statutul de angajat al sistemului sanitar, pus sa plombeze gaurile negre ale acestuia, sa fie scribul predestinat si usor de manipulat si controlat, cel pedepsit in permanenta, ca un paratraznet al nemultumirilor populare.

“Multi dar prosti”….este adevarul rostit de un celebru si roman personaj istoric….si este si moto-ul de nadejde al decidentilor in acest sistem…Bazindu-se pe ceea ce se pare ca devine deja un concept despre medicii de familie, autoritatile apeleaza tot la metode verificate istoric : dezbinarea medicilor, incitindu-i unii impotriva altora – spitalisti impotriva medicilor de familie, medici de familie impotriva spitalistilor, medici de urgenta impotriva medicilor de familie, impotriva spitalistilor, medici de familie fara sporuri impotriva medicilor de familie cu sporuri…iar populatia impotriva tuturor medicilor.

Astfel montat scenariul, dupa o regie paguboasa, medicii de familie sunt primii care isi pierd caracterul de liber profesionisti – se modifica unilateral  unicul contract al acestora cu statul, se impun noi obligatii, prea putin discutate cu cei implicati, li se ia dreptul legal de a fi stapanii propriei afaceri in care au investit, se fac reduceri bugetare discriminatorii si mascate, cele mai mari din sistem…. Legat de “glie”, medicul de familie devine subordonatul sine qua non al ministerului sanatatii, al caselor de asigurari sociale de sanatate, al consiliilor judetene, al primarilor mai mult sau mai putin binevoitori, ai colegilor din spitale, UPU, sau ambulator, al populatiei insetata de “circ”….Meseria de medic de familie devine din ce in ce mai putin tentanta, pionul de sacrificiu al sistemului nefiind chiar ceea ce si-ar dori nici parintii si nici tinerii ce-si aleg un drum in viata….

Ce se va intampla in viitor cu asistenta primara ? Ce se va intampla in viitor cu generatiile pe care le-am dori sanatoase si apte de munca ? Prea putin conteaza….prea putin conteaza ca drumul normal pentru o tara normala, pe principiul concurentei corecte, pe principiul respectului pentru proprietate si a investitiei pe termen lung….conteaza doar impresia de moment, imaginea publica aducatoare de voturi, senzatia de “dreptate” facuta altor categorii, inconstiente ca “roata se intoarce”, si ca tavalugul ii pandeste pe toti….

Sa fie oare de vina destinul sisific al romanilor ? Sau sa fi de vina conceptul mioritic romanesc, de resemnare in fata distrugerii ? Sau poate o asemenea evolutie, cu doi pasi inainte si trei inapoi, este specifica de fapt unei natii care venereaza mitul zidirii la baza unui locas de credinta, onorind o domnie vremelnica,  a unei mame cu pruncul ei nenascut ?

 

despre tarani si medicii lor

Adevarul este(ca de obicei) undeva la mijloc.Serile idilice, la tzara, din Cosbuc, nu mai sunt actuale.Cosbuc insusi e mort.Dar nici sa le transformi din cosbuciene in bacoviene pervertite SF! Ce-ar fi daca, maine dimineata, s-ar prezenta la usa dr. Moisescu cateva mii de MF rurali decisi sa i se alature in urma “chemarii la arme” de pe forum.Da si vreo 20 ar fi suficienti.. .Ma tem ca si eu as fi prea mult.  Eu sunt de 12 ani in Hasmas, de vreo 6  “cu totul”. Nu-s nici misionar, nici bisnitar, nici fraier.Cred ca as putea confirma varianta ”omul sfinteste locul”.Am venit la Hasmas dupa 2 ani de presa scrisa, cand intrerupsesem medicina. Ma dadeam pe asfalt, aveam de trei ori banii unui medic de dispensar la acea ora si-mi puteam gadila orgoliile fara forum.Dar, zau asa, in acei doi ani de jurnalism aradean si central( eram bine cotata pe atunci),ma urmarea obsedant sentimentul ratarii.Ori de cate ori intervievam un medic. Chiar si de la tara.Ori de cate ori dadeam sfat medical din pozitia nou construita.De aceea am revenit in sistem, de dor( si am revenit inainte de Nicolaescu). S-ar putea sa fie vocatie, mai tare decat un simplu talent in manuirea slovelor.Asadar: daca am amesteca dezgustul patimas,cand e vorba de tarani, cu autosuficientza de a face naveta cu Rata si a flutura plasa de rafie in mana(cu dop de pluta la palinca) am obtine produsul MF contemporan ideal. Se pot organiza solutii alternative de castiguri si la tzara.Frumoase. Se poate esua lamentabil si la oras.Ridiculul, ratarea,aroganta, lipsa generozitatii au aceeasi masura in ambele parti. Suntem victoriosi si “looseri” de fiecare parte a baricadei.Da io sporu tot mi-l vreau !!                                                                             Otilia Tiganas

M-AM PROGRAMAT LA DENTIST…

M-am uitat  pe preturile de la Sanador…..inca stau in picioare….pentru ca m-am programat saptamana viitoare la dentist, si mi-am adus aminte de ce am amanat pana acum acest demers. Pretul !!!!! si este vorba de o prietena buna,  care imi face si discount pe baza unei relatii reciproc avantajoase.  De ce m-am programat ? Pentru ca, desi imi este prietena, desi lucreaza numai contra cost, respect faptul ca nu trebuie sa ii dereglez programul, pentru ca asa imi convine mie, si pentru ca este foarte aglomerata. Lucreaza foarte bine, dar nu are numai clienti bogati. I-am vazut de nenumarate ori, cand ma duceam  la tratament, si trebuia sa mai astept, desi eram programata. Nivelul social, de asemenea nu era foarte inalt, iar eu asteptam civilizat, sa-mi vina randul, pentru ca asa este civilizat. N-am auzit niciodata urlete pe hol, pretentii  solicitate in gura mare spre deliciul pacientilor in asteptare,  usi trantite nervos, si nici usa ei nu era deschisa din cinci in cinci minute…doar pentru o intrebare….Nu are nici secretara, nici receptionera, este un cabinet bine dotat, care ii usureaza munca, dar nu luxos si pretentios.

Intotdeauna am admirat calmul cu care lucreaza, si am incercat sa inteleg de ce nu pot sa lucrez si eu asa. Cred ca am inceput sa realizez, in sfarsit, ca singurul vinovat sint eu insami.  Cum ar putea sa-mi pretuiasca munca la adevarata valoare  un pacient fara prea multa inclinatie catre filozofie sau politica economica, daca eu nu stiu sa-mi apreciez singura valoarea….Atunci cand la inceput de reforma sanitara,  intelegind doar ca voi castiga cat mai mult din numarul cat mai mare de pacienti de pe lista, nu mi-am pus niciodata problema caracterului pacientilor….sau a educatiei….Adunam pe lista pacient dupa pacient, mandra de atractia pe care o am, confundind  alegerea aleatorie sau premeditata a pacientului, cu o matura optiune, apropo de calitatea mea profesionala. Mare greseala…..motivele optiunii lor erau departe de imaginatia mea idealista, si mai aproape de necesitatile lor imediate:  locuiau in apropiere, se cunosteau cu neamurile sotului, nu-i suportau pe alti colegi, erau prieteni sau cunostinte, si cunostinte sau prieteni ai acestora….Foarte putini dintre ei apreciau inaltele mele cunostinte medicale, sau caracterul meu inclinat spre generozitate si altruism. Lipsa prejudecatilor despre culoarea sau apartenenta pacientilor mei ,i-a atras pe lista de pacienti mute familii, clanuri intregi de nationalitati conlocuitoare.

Daca parerea mea despre privatizarea medicinei generale, devenita de familie, insemna un avant al dezvoltarii mele profesionale, bazata pe dotarea corespunzatoare si creatoare de profit, daca deja ma visam aplecata asupra rezolvarii unor cazuri complicate, printr-o colaborare perfecta cu colegii de alte specialitati,  realitatea avea sa ma trezeasca curind , cu brutalitate, din visele mele inspirate din filmele tv. Influentati de o politica sanitara centrata numai pe drepturi, aducatoare de voturi, pacientii au invatat foarte repede ca nu exista obligatii pentru ei, ca asigurarea de sanatate, simbolica la un anumit nivel, le da un statut de stapani, ca au dreptul sa ceara, sa pretinda, sa tipe, sa refuze un dialog, sa nu mai respecte, pentru ca accesul la medicul de familie este gratis…Cine a mai auzit de programare la medicul de familie ? Medicul de familie inseamna sa vina doctorul sa ma consulte acasa, ca eu n-am timp sa ma duc acolo….S-a terminat programul ? pai atunci eu ce fac, ca sint asigurat, si trebuie sa ma vada, ca am dreptul ! Cam asa decurgea schimbul de idei si educatia medicala pe care o aveam la un moment dat cu pacientii mei dragi….Nu a trebuit sa treaca mult timp ca si nationalitatile conlocuitoare sa inteleaga ca au mai multe drepturi ca minoritari , asa ca lipsa mea de resentimente s-a transformat intr-o ciudata atitudine de respingere, spontana si reflexa, deoarece, dupa ce imi consumau toate degetele oferite, deja clanurile aveau pretentii la toata mana, chiar ambele maini, si mai mult de atat…..Si astfel am aflat ca discriminez….

Dotarea pe care mi-o dorisem atata timp,  diversificarea servicilor pe care puteam sa le ofer, spre binele clientilor, dar nedecontata de sistemul de asigurari la nivelul meu, incepuse sa se perimeze moral, deoarece ideea de a contribui cu bani la o asemenea consultatie li se parea pacientilor un abuz,  ca doar eram medic de familie, nu ?

Daca pentru oamenii simplii reactia aceasta era oarecum normala, in schimb pe colegii mei de alta specialitate nu i-am inteles. De ce vedeau in medicina de familie un subaltern cu pretentii exagerate, de ce nu se mai simteau colegi, de ce aruncau in “gradina mea” tot ce nu le placea lor, de ce considerau ca sint un fel de secretara, cu program non-stop ?

Sistemul birocratic, impunerea unor contracte monopoliste de catre stat,  inventind mereu noi obligatii pentru medicul de familie, mentinindu-l ca o rezerva de servicii ieftine, pentru a ascunde saracia sistemului si scurgerile de bani in alte zone de interes, dispretul visceral al colegilor ajunsi in pozitii cheie in sistemul de sanatate,  popularizarea cu frenezie a drepturilor poporului, si trecerea sub tacere a obligatiilor acestuia, lipsa unei adevarate educatii pentru sanatate,  n-au facut decat sa adanceasca prapastia – prapastia dintre medicina de familie si restul medicilor, prapastia dintre pacienti si mf, prapastia dintre autoritati si mf, prapastia dintre insusi mf din sistem.  Capul plecat, umilinta asumata,  lipsa de autorespect, blazarea, intepenirea intr-o inertie profesionala, dorinta de a castiga mai mult dar fara scrupule si constiinta, toate acestea au devenit metodele ideale de a supravietui ca medic de familie,  parca intiparindu-se in codul genetic al acestei specialitati.  

Sa fie vorba de un destin fatalist sau de mostenirea unei mentalitati, specifica celor lipsiti de curaj, de a trece prin viata cu cat mai putine riscuri, cu cat mai putine pierderi ?

Ei bine,  eu m-am saturat !  M-am saturat sa fiu subiect de experimente,  sa inceapa din patru in patru ani o noua reforma sanitara cu mine ! M-am saturat sa servesc patria si poporul din care eu numai fac parte decat ca servitor !  

M-am programat la dentist.  Mi-am rezervat deja ziua, ora, si mi-am pus si bani deoparte….Pana atunci, mai iau un algocalmin, de la farmacia de alaturi,  proprietatea unei colege mai vechi de scoala….As fi vrut sa-i povestesc ce revelatie am avut, impinsa de o masea neglijata si de vesnica amanare a includerii ei in planurile mele financiare….Ei bine, ii voi povesti poate dupa ce-mi dispare entuziasmul revolutionar, pentru ca deocamdata este plecata cu noua ei masina, o masina de teren absolut necesara pentru asfaltul orasului,  intr-o calatorie scurta, de “shoping”, la Viena, ca este perioada de reduceri….Este o perioada de criza economica,  asa ca colega mea de scoala s-a orientat….A plecat impreuna cu alta veche colega de-a noastra, medic de medicina interna …..De ce nu m-au intrebat si pe mine daca vreau sa merg cu ele ? Probabil stiau ca mi-am facut programare  pentru dentist saptamana viitoare….

 

 

 

Epilog

 

Este oportuna introducerea coplatii in medicina de familie ? Care ar putea fi nivelul acestei coplati ? Cum ar putea fi justificata valoarea acestei coplati ?

 

ambulanta, serviciu gratuit

Ema,  sa-ti povestesc ce au mai invatat “neasiguratii” din feuda mea…

Vine X, rrom cu masina limuzina, proaspat exmatriculat din Y tara europeana….Brusc venit pe meleagurile natale si-aduce aminte ca-l doare spatele de la ultimul magazin in care a intrat cu masina din dotare, blocind usile, ca tovarasii de munca sa poata opera linistiti…Parcheaza limuzina pe trotuar, sticheste o flegma cat mai departe de adidasii albi din picioare, asortati la treningul la fel de alb, si zdranganindu-si lantoaiele pe burtoiul care tipa de sub trening, da buzna peste medicul de familie in cabinet, fara sa tina seama de multimea de bolnavi de la usa, si nici de babuzta pe ½ goala, din cabinet….Baba isi acopera stinghera ceea ce oricum nu-l interesa pe domnul, medicul ramine siderat, cu stetoscopul in urechi si cu gura ca la dentist, asistenta se ascunde dupa birou….

Rromul urla la toata lumea, ca el e bolnav grav, ca e urgenta, ca n-a dormit toata noaptea, si nicio manea nu l-a ajutat sa-i treaca….n-a dormit toata casa ( vila cu doua etaje si cu tigle de inox), si toata mahalaua a suferit alaturi de el. Il doare aici, si aici si aici, zice el, n-o avea ceva la plamani ? ca-l cam doare de vreo doua saptamani, dar n-a avut timp sa se gandeasca la el, ca trebuia sa “tranteasca” niste marfa urgent….

Fara sa mai detailez prea mult schimbul de argumente si alte alea intre medic si cetatean….despre asigurare medicala, despre urgenta, despre pachet minimal, despre decenta si bun simt, despre spaga, mandria de afi “ruman”, discriminare,saracie, n-am bani….etc…Cert este ca rromul cel sarac pleaca nesatisfacut, si lovit in demnitatea lui de cetatean roman, trantind usa cabinetului si vreo doi pacienti care asteptau cuminti pe hol, mai scuipa odata, nimerind de data asta, dintr-o lovitura, geamul usii de la intrare si un alt pacient care tocmai incerca sa se ascunda dupa usa, si pleaca cu limuzina, in tromba, dar tot pe trotuar.

Seara cheama ambulanta…..acuza dureri mari in piept, lipsa de aer, etc….vine ambulanta cu girofar, viteza, asistenta, medic, defibrilator, oxigen….”Bolnavul” , insotit de familia numeroasa si galagioasa se vaita ca-i moare mama daca astia nu-l fac bine, incuie poarta casutei in urma echipei cu veste rosii….

Consultat ca la carte, i se pune binenteles diagnosticul potrivit, dar, rromul nu se multumeste cu doar o biata injectie….asa ca ii sechestreaza pe ambulantisti, pana cand acestia accepta sa-i dea de buna voie tot ce i s-ar fi potrivit, din aparatul de urgenta pentru afectiunea sa si alte afectiuni posibile…

Dupa ce pleaca in sfarsit ambulanta pentru urgente de gradul 0, oamenii facindu-si cruce ca au scapat doar cu atat,  “mandria neamului tiganesc” iese si el in poarta, cu un lant in plus pe burtoiul gol si paros, cu o mana in sold, si privindu-si ghiulul cat oul de porumbel de pe degetul mic si  scuipind natural printre molarul si caninul stang de aur,  le zice intr-o tiganeasca fara cusur puradeilor care-li privesc cu ochii mari de admiratie : “vedeti, ma, asa se procedeaza cu spagarii astia, mama lor de…, si maine seara chem si proteveu”…..

 

In loc de epilog:1. care crezi ca a fost procentul de cazuri grave la care a fost solicitata ambulanta in luna respectiva ? 2. cat timp le-a trebuit “nesiguratilor” sa invete cum sa ocoleasca asigurarile de sanatate ? 3. ce crezi ca ar face Arafat intr-o situatie asemanatoare, cand el sustine ca trebuie onorata orice solicitare, pentru ca poate fi totusi un caz grav ?

---